Intrebari Frecvente
Este psihoterapia potrivită pentru mine?
Prin definiție, psihoterapia este o intervenție specializată în scopul menținerii sau redobândirii stării de sănătate, prin influențarea factorilor psihici implicați. Deoarece, conform Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea presupune starea de bine fizic, psihic și social.
Personal, nu cred că există o singură persoană care să nu beneficieze în urma unei “discuții” cu un psiholog. Evident, ceea ce poate părea o simplă discuție în cabinetul psihologului, este mult mai mult decât atât…
Astăzi psihoterapia, în cazul nostru psihoterapia cognitiv-comportamentală, se constituie într-o intervenție complexă, fundamentată pe o teorie științifică bine studiată și validată în urma multor studii clinice controlate. Intervenția se adresează atât domeniului sănătății mentale cât și domeniului clinic.
Iar dacă citești acum aceste rânduri este destul de probabil că ai ajuns în locul potrivit.
Poate un serviciu psihologic să îmi ofere mai mult decât materialele motivaționale prezente, în număr atât de mare, în librării cât și online sau alte tipuri de terapii alternative disponibile pe piață?
Da, putem citi astăzi despre orice subiect. Cărțile destinate dezvoltării personale sunt poate cele mai căutate de cititorii care asaltează standurile la fiecare târg de carte. Unele, de bună calitate, scrise de specialiști recunoscuți în domeniu, în care putem găsi idei care ne pot conduce către soluții extrem de eficiente pentru propriile probleme.
Altele, multe, îndoielnice calitativ însă foarte atractive stilistic. Scrise cu un singur gând: acela de a fi vândute, acestea oferă mai degrabă vorbe… promisiuni ieftine, prezentând drept soluții “wow” niște idei simpliste, speculând mai degrabă naivitatea și speranțele nerealiste ale oamenilor.
Să nu mai vorbim despre imensa bogăție pe care o reprezintă biblioteca Google. Dar știm să alegem sursele informațiilor ? Pentru că, nu-i așa, oricine poate scrie orice… Și, chiar alegând cu atenție informațiile pe care ne propunem să le folosim, câți dintre noi pot oare să aplice eficient cele citite în condițiile în care suntem, într-un fel, prinși în capcana propriei probleme?
Avem suficientă obiectivitate? Și, mai ales, ni se potrivesc și nouă soluțiile citite, despre
care am înțeles că au funcționat pentru alții ?
Ceva de genul:
“Anul acesta se poartă rochițele roșii cu croi lejer, asortate cu ciorapi bleumarin și pantofi de tip Oxford”. Putem alerga, fiecare dintre noi, să ne cumpărăm ținuta fashion a sezonului, dar, oare, câte dintre noi vor fi avantajate de aceasta?
Adică, da! Avem la dispoziție o mare diversitate și bogăție de informații. Dar totuși a selecta ceea ce ni se potrivește nouă nu este tocmai simplu! Citim, aplicăm ad literam (ceea ce credem noi că am înțeles) însă constatăm că de multe ori nu funcționează și, dezamăgiți, formulăm concluzia: psihologia asta nu e bună de nimic…nu putem schimba nimic…noi așa suntem… Când, de fapt, noi am aplicat în legea noastră, ceea ce am crezut noi că am înțeles…
În psihologie detaliile fac diferența. O nuanță în interpretare va diferenția între succes și eșec. Iar aceste nuanțe se cer și ele personalizate. Altfel, vom avea doar manechine multiplicate, îmbrăcate în roșu și bleumarin, cu pantofi de tip Oxford…
Formulați dumneavoastră concluzia…
Dacă nu mă voi simți în largul meu în cabinetul psihologic și nu îmi doresc să revin?
Nu va fi nici o problemă. Veți achita doar ședința respectivă. Este posibil ca persoana care trece pragul cabinetului să își facă probleme, neîntemeiate însă, de genul: “Ce o să creadă despre mine? Poate că sunt neserios…”. “Dacă îi creez eu un disconfort psihologului prin faptul că nu doresc o nouă programare? Mi-ar părea rău, pare a fi o persoană cumsecade…”
Vă asigur că nu se va întâmpla ceva de acest gen, nici prima, nici a doua variantă. În cursul anilor de formare profesională orice psiholog parcurge un proces îndelungat de cunoaștere și dezvoltare personală proprie. Deoarece – pare logic, nu?- înainte de a aborda problemele complexe ale oricărui client/pacient este necesar să parcurgem noi înșine acești pași, testându-ne modul propriu de reacție, provocându-ne, învățând “pe pielea noastră”cum funcționează o metodă sau alta de tratament. În acest mod suntem suficient de bine pregătiți pentru a ne concentra exclusiv pe rezolvarea problemei pacientului și suntem capabili să acceptăm, cu respect și înțelegere, orice decizie va lua acesta.
De altfel, psihologia recunoaște anumite stadii în care oamenii sunt pregătiți, sau mai puțin, pentru inițierea unui proces de schimbare. Pentru că, psihoterapia se bazează pe capacitatea noastră de a ne implica în rezolvarea propriilor probleme, rolul psihologului fiind cel de antrenor al acestor resurse proprii.
În majoritatea cazurilor, atunci când clientul este pregătit pentru schimbare, el va programa următoarea ședință. Am avut însă și situații în care pacienții au revenit după o perioadă de timp și intervenția a fost una de succes.
Este posibil ca ceea ce îmi va propune psihologul să contravină convingerilor mele ideologice, religioase?
Nu ! Un psiholog bun construiește, nu distruge. El va construi practic soluția problemei bazându-se tocmai pe sistemul de convingeri și valori individuale. În procesul dezvoltării personale, care se produce pe parcursul terapiei, clientul își va pune el însuși întrebări, va formula răspunsuri și își va clarifica cele mai profunde idei și valori.
Cum se desfășoară ședințele de psihoterapie?
La cabinet sau online, fiecare ședință de terapie are obiectivele sale specifice.
O primă întâlnire are ca scop stabilirea relației terapeutice, obținerea unor informații generale despre dificultățile persoanei, oferirea unor informații despre terapie și conturarea de către terapeut a unor speranțe realiste privind intervenția.
În următoarele ședințe va fi efectuată o evaluare detaliată în vederea terapiei. În funcție de rezultate, psihologul este cel care va prezenta clientului o explicație detaliată privind problemele identificate, modul în care acestea au apărut, factori care o mențin. Pe baza acestei explicații, de comun acord, se va trece la conceperea unui plan de tratament. În cadrul acestuia, vom aborda fiecare emoție negativă, fiecare comportament dezadaptativ sau afectare a corpului fizic datorită dificultăților psihologice.
Tehnicile utilizate sunt diverse, ele adresându-se fiecărui nivel al personalității noastre: gânduri (modificări în procesările complexe de informație), comportamente (stimulând pe cele care ne ajută, diminuându-le pe cele care ne fac rău), nivel fiziologic (tehnici de relaxare, meditație, bio-feedback).
Durata unei ședințe de psihoterapie este între 45 și 90 de minute.
Clientul nu este niciodată un simplu receptor al indicațiilor terapeutului ci un participant activ la întregul proces. Fiecare ședință se va încheia cu sugestia unor exerciții de realizat, de către client, până la următoarea ședință.
De efectuarea acestor exerciții de casă depinde consolisarea progresului făcut în timpul ședințelor. Adică, pacientul/clientul se va întoarce acasă cu intenția de a aplica cele învățate în cursul terapiei. Altfel, rezultatele se vor lăsa așteptate…
De unde știu dacă terapia mi-a fost de ajutor și nu am cheltuit degeaba timp și bani?
Înainte de toate psihoterapia este un proces de învățare. Din punctul meu de vedere întrebarea la care ar trebui să răspund, la finalul intervenției, este aceasta:
Ce am învățat eu de-a lungul acestei perioade?
-am înțeles mai bine ce trăiesc?
-înțeleg ce stă în puterea mea să schimb (și cum anume) și ce este mai bine să accept?
-am o relație mai bună cu mine însumi/însămi?
-îmi cunosc valorile și acționez congruent cu ele?
-știu care sunt scopurile mele în viață și căile de a le atinge?
-pot să mă bucur de toate câte viața îmi oferă?
-pot tolera mai bine momentele dificile care apar uneori în viața fiecăruia, cu gândul la ziua de mâine?
-înțeleg că degeaba insist ca ceilalți să se poarte mereu după voia mea pentru că ei nu o vor face? Și acest lucru este tolerabil chiar dacă este uneori teribil de neplăcut?
Desigur, fiecare participant la psihoterapie va avea propriile răspunsuri în funcție de propriile experiențe de viață. Mai multe răspunsuri afirmative vor fi dovada unei terapii de succes.
Deoarece :
“Secretul fericirii – cheia ei ,este personalitatea însăși. Nu lucrurile care ni se întâmplă contează, ci felul în care reacționăm noi față de ele – de aceasta depinde dacă ne simțim în al nouălea cer sau în ultimul subsol nenorocit al infernului.”
– Hans Eysenck –
Poate acest terapeut să mă ajute în soluționarea problemei mele?
Fiecare psiholog care funcționează în domeniul psihoterapiei are (sau ar trebui să aibă!) o pregătire temeinică în cadrul unei școli de psihoterapie, devenind astfel membru al Colegiului Psihologilor din România. Fiecare școală de psihoterapie își fundamentează intervenția pe o paradigmă științifică proprie. Iar aceasta poate face diferența între modalități diferite de înțelegere și abordare a problemelor, metode diferite de tratament, eficientă fiind influențată de toate acestea.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală este, la ora actuală, considerată ca fiind cea mai bine validată științific și eficiența formă de psihoterapie, având, pentru anumite tulburări, o eficiență comparabilă cu a medicației. Mai mult, ea poate preveni și recăderile problemelor psihice.
Mai mult, fiecare terapeut este, înainte de toate, un om cu propriile abilitați înnăscute și competențe dobândite. Stilul personal va influența și el semnificativ derularea procesului terapeutic. Un terapeut, pasionat de munca sa, va adauga plusvaloare metodei terapeutice.
Eu obișnuiesc să spun persoanelor care trec pragul cabinetului meu: “Observați modul în care v-ați simțit aici…” nu neapărat foarte bine sau relaxat, însă confortabil în discuția cu terapeutul – prima întâlnire este decisivă în privința formării relației terapeutice: este bine să aveți sentimentul că ați ajuns în locul potrivit, alături de persoana potrivită pentru a fi ajutat.
Ar fi potrivit să aleg un psiholog sau mai degrabă un medic psihiatru?
Atunci când trăim stări emoționale de intensitate mare, în situații în care este necesar un efect puternic în timp scurt, medicația pe care o poate prescrie doar medicul specialist este alegerea potrivită. Dar și în aceste situații, după stabilizarea simptomatologiei, psihoterapia este singura care poate preveni cronicizarea tulburării, pacientul având nevoie să învețe modalități mai adaptative de a face față dificultăților și de a face schimbări în stilul de viață. Altfel medicația va deveni cronică, ea adresându-se doar ameliorării simptomelor, nu și cauzelor – acestea rămânând un permanent factor de vulnerabilitate. Pacientul își va asuma rolul de bolnav neînțelegând capacitatea proprie de autocontrol, de autovindecare.
În alte situații, psihoterapia este suficientă pentru a distruge cercul vicios care menține problema, cu condiția acceptării de către persoana în cauză a explicației psihologice și a implicării active în rezolvarea propriei probleme.
Sunt și multe situații în care medicația (sedativă, anxiolitică, antidepresivă, neuroleptică, hipnotica) se asociază foarte bine cu psihoterapia, cu rezultate superioare în procesul de recuperare din starea de boală.
Întotdeauna psihologul va îndruma pacientul spre un consult psihiatric dacă, în urma evaluării proprii, va considera util sau, uneori, absolut necesar acest lucru.
Cât ar fi potrivit să dezvălui psihologului din tot ceea ce trăiesc?
Cabinetul psihologic este locul în care putem fi noi înșine, cu toate trăirile și gândurile noastre: uneori temători, alteori deprimați, alteori exuberanți sau, nu de puține ori, disperați!
Iar exprimarea ar fi de dorit să fie una liberă de prejudecăți. Uitați de: “Oare ce va crede dacă îi spun ce mi-a trecut prin minte? Că sunt nebun…da, nebun de legat…Nu, nu pot să spun așa ceva…”
Riscați și spuneți-i psihologului, autentic, ceea ce trăiți. Doar așa el poate să vă ajute. Lăsați-l, puțin câte puțin, când considerați dv. a fi momentul potrivit, să pătrundă în universal dv. interior. Avem nevoie de toate elementele existente pentru a construi puzzle-ul. Aveți încredere și veți vedea, la momentul finalizarii intervenției, cea mai bună variantă a dv. înșivă!
Ar putea terapia să aibă efecte negative astfel încât să îmi accentueze trăirile negative?
Scopul psihoterapiei, indiferent de școală în care este format terapeutul, este de a ajuta pacientul să își depășească dificultățile actuale, să se înțeleagă mai bine pe sine, să vadă mult mai coerent modul în care au apărut problemele și să înțeleagă modalități de a preveni reapariția acestora. Finalul intervenției reușite înseamnă starea de bine!
La începutul intervenției însă, pe măsură ce intram în detaliile problemelor, pacienții se pot simți uneori afectați negativ în urma discuțiilor. Este cazul celor care apelează la psiholog după o perioadă lungă de timp de la debutul problemelor, perioada în care au făcut încercări disperate de a găsi soluții, fără succes însă.
Motivul? Chiar dacă nu au găsit soluțiile eficiente de rezolvare a problemelor emoționale sau comportamentale, au învățat să mențină aceste probleme în afara câmpului conștiinței, o bună parte din timp. Dar evitarea este și ea parte a problemei. Fugind de noi înșine nu facem decât să cronicizăm problemele.
Acum, aici, vorbind despre probleme, evitarea psihică nu mai funcționează. Ne vedem obligați să stăm față în față cu noi înșine, cu partea ce nu funcționează în viața noastră. Suntem în fața unei oglinzi care va reflecta cu acuratețe realitatea… Și, deși nu ne place ceea ce vedem, suntem oarecum obligați să privim… Și simțim un disconfort –cu atât mai mare cu cât situația a devenit mai complicată. Ne putem gândi: “Terapia aceasta nu îmi face bine. Mă simt rău…mai bine renunț.” Sugestia mea ar fi să nu vă grăbiți: uneori este nevoie să ne simțim rău pentru ca apoi să ne fie bine. De obicei acest disconfort este minim, oricum mult mai redus decât disconfortul creat de problema în sine.
Întâi să acceptăm ceea ce trăim, apoi să schimbăm lucrurile. Cum am putea să lucrăm pe o problemă pe care refuzam să o vedem? Dar dacă ea nu ar exista, nu ne-ar crea probleme…deci ea există!
Pe măsură ce înaintăm în terapie aceste trăiri negative dispar deoarece învățăm să privim “cu alți ochi” situația. Și înțelegem că, ceea ce priveam noi în oglindă, erau de fapt imagini deformate ale propriei noastre persoane. Privind în alt mod, vom vedea imaginea noastră reală și, credeți-mă că merită să aveți răbdare până veți ajunge în acest moment.
Cât timp va dura intervenția psihologică?
În funcție de natura dificultăților și durata acestora, psihoterapia poate dura câteva ședințe sau se poate întinde pe durata câtorva luni sau chiar ani. În medie: 15- 20 de întâlniri, săptămânale sau bisăptămânale, ulterior mărind ușor și treptat intervalul între ședințe.
Consilierea psihologică, în care se dorește abordarea unor probleme specifice, fără accesarea nivelurilor profunde ale personalității, presupune de obicei un număr mai redus de întâlniri, chiar și o singură ședință poate fi, uneori, suficientă pentru ceea ce clientul are nevoie, astăzi.