Micul virus ce a adus omenirea la rascruce – drama umana sau lectie de viata

“Doamne, da-mi seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care pot sa le schimb si intelepciunea de a sti sa fac diferenta dintre acestea”

                   Reinhold Niebuhr –teolog american (1892-1971)

  Intr-o seara, la finalul uneia dintre multele zile obositoare, ne-am pus in pat pentru a ne odihni. Rareori mai dormeam neintorsi, noi adultii. Atat de plini de griji, sufocati de ganduri, ne obisnuisem sa adormim greu, sa ne trezim frecvent in cursul noptii si sa readormim abia dupa minute bune in care incercam cu disperare sa alungam grijile ce nu ne dadeau pace… Ne mai ajuta cate un somnifer prescris, la rugamintile noastre, de medic… Visele erau si ele pe masura : prea putin mai visam lucruri placute, mai degraba vise din care eram  fericiti cand ne trezeam… “bine ca a fost doar un vis…”

  Si uite ca a venit o zi in care cosmarul a devenit realitate! Dimineata a venit dar visul cel urat a continuat. Au urmat alte zile, in care soarele rasarea si apunea ca si pana acum  (deoarece Universul nu si-a schimbat regulile) dar noi suntem tot in acelasi vis – un film de groaza , ceva in genul  peliculelor cinematografice pe care le urmaream, cu sufletul la gura, dar nu am fi crezut ca ar putea deveni, vreodata, realitate …pentru noi.

  Asadar, dupa ce fiecare  ne-am dat cate doua perechi de palme, am inteles ca da, aceasta este noua realitate si ca trebuie sa ii facem fata, intr-un fel sau altul .

  A inceput procesul de trezire. Deoarece- da, de data aceasta este un proces… Fiecare a inceput sa reactioneze in modul caracteristic. Fiind psiholog, evident atentia mea s-a indreptat  prioritar  spre mesajele care au inceput sa curga. Specialisti si oameni obisnuiti au scris, au vorbit, au trimis mesaje care sa ajunga la cat mai multi oameni. Am citit si eu, am vorbit celor din preajma mea, am ascultat… Mi-am zis ca s-au scris deja destule, din partea unor specialisti cu expertiza superioara mie… multe vorbe frumoase si multe sfaturi utile, sugestii ale psihologilor pentru mentinerea unei stari de sanatate mentala in situatie de criza.

  S-a intamplat insa sa primesc, via WhatsApp, un mesaj care mi-a atras atentia in mod deosebit si am stiut ca acesta este mesajul pe care oamenii au nevoie sa il asculte. Nu atat din perspectiva psihologului expert ci din aceea a psihologului practician, cel care cunoaste bine natura umana “live” si care are, in acest moment, sentimentul ca oamenii au nevoie de acest tip de mesaj – realist, de o mare profunzime, cu accente puternice spirituale.

  La Radio ZU, Catalin Morar citeste o scrisoare a parintelui Iosif, Mitropolit al Europei Occidentale si Meridionale  (puteti citi acest mesaj, in egala masura, din perspectiva clerica sau laica):

  “Dincolo de panica si frica, de nebunia cumparaturilor facute fara rost, de glumele uneori nesarate, ce vin tot dintr-o teama ascunsa, dincolo de toate astea, s-a facut liniste… Linistea de care umanitatea nu a mai avut parte de foarte multi ani, poate prea multi ca sa fie spre binele noastru. Este afara o liniste teribila , in toata lumea asta. Oamenii s-au oprit in loc in nebunia care s-a numit, impropriu: Viata!  Abia acum ar trebui sa intelegem ca ceea ce am trait, pana a inceput pandemia, nu era viata noastra. Fiecare dintre noi alergam dupa ceva, dupa cineva si, mai ales, dupa putere… si bani…! Ca banii confera putere sau puterea confera bani, nici nu mai are importanta… Important este ca in nebunia asta continua, omenirea calca peste orice si peste oricine. Omenirea si-a vandut sufletul.  A uitat sa iubeasca, sa zambeasca, sa dea dovada de empatie, toleranta , intelegere si, mai ales, iertare.

  Doar ca a venit o secunda, in timpul nostru, in care suntem nevoiti sa ne izolam. Izolarea nu este neaparat un lucru rau. Vom avea, o vreme, sa ne imprietenim din nou cu noi, cu oamenii la care tinem, cu familiile noastre, cu sufletele noastre. Dumnezeu, Divinitatea, Universul… sau cum vreti voi sa ii spuneti… nu face nimic la intamplare.

  Din toata nebunia asta vor aparea si lucruri bune, poate marete. Moare o lume pentru ca alta sa se nasca!  Suntem obligati sa o facem. Daca nu vom avea taria sa renastem, vom fi  obligati, intr-un fel sau altul. Importanta este intrebarea, nu raspunsul… De ce se intampla acest lucru pentru noi toti ?

  Daca ne uitam afara- ghioceii, iarba, copacii, pasarile, animalutele isi vad de viata lor, neatinse. Pentru intregul pamant viata merge mai departe, dupa randuiala Domnului. Doar ca pentru oameni, totul s-a naruit. La intrebarea  ” DE CE ?”  vom avea raspunsul cand totul se va termina. Putem doar sa speram ca totul se va termina cu bine. Cand noi ,oamenii, ne credem “dumnezei”, Dumnezeu alege un virus, ceva care nu se vede, sa ne arate tuturor, noua, masura… Sa intelegem ca vine o vreme pentru toate. Sanatate multa si izolare intru luminare.”

  In urma cu doar cateva luni, in septembrie 2019, scriam articolul “Psihoterapia – pe repede inainte”ca fiind un caz particular al filmului vietii noastre care se desfasura, din ce in ce mai mult … “pe repede inainte”. Era experienta mea dar si a majoritatii oamenilor cu care interactionam, profesional sau nu . Apelul meu era de a ne opri cateva momente si a identifica : unde si inspre ce ne indreptam cu atata graba ?  Descopar acum, cu un puternic gust amar, ca oamenii intr-adevar s-au oprit… nu de voie, ci de nevoie…  A adus ceasul , ce nu au adus anii …

  Nu sunt teolog si, ca si reprezentant al  psihoterapiei stiintifice nu imi permit sa promovez pseudostiinta. Voi argumenta realismul si utilitatea practica a textului din punctul de vedere al psihologului de orientare cognitiv-comportamentala.

Realismul: La nivel global, vedem mari puteri mondiale, cu bugete enorme pentru inarmare, complet dezarmate ( instant !) in  fata unei entitati care nici macar nu este o forma de viata autentica…

  La nivel individual, cati dintre noi ne traim cu adevarat viata, in concordanta cu dorintele noastre? Sunt acestea valorile noastre… dar care valori ? Asta este ceea ce ne dorim noi cu adevarat ? Dar stim de fapt ce ne dorim? Cand ne-am oprit ultima data pentru a ne autoanaliza cinstit? A fost o prima data…?

 Artistul care a fost Freddy Mercury, ilustreaza aceasta drama personala in piesa sa ” The Great Pretender”: “Oh, da ! Eu sunt marele prefacut, ma prefac ca mi-e bine/ Asta e nevoia mea, ma prefac prea mult/ Sunt singur, dar nimeni nu ar putea spune/… /In voia sortii, intr-o lume a mea/ Particip la joc dar, spre marea mea rusine/…/ Prea real este acest sentiment al prefacatoriei”…

  Cati oare dintre noi am devenit, fara voie si fara a constientiza macar, niste mari “pretenderi”? Poate omenirea, in ansamblul ei ?

Logica: Atunci cand nu reusim sa fim noi insine, cand nu gasim curajul de a ne afirma, cand traim dupa reperele altora , autodevalorizarea, catastrofarea, toleranta redusa la frustrare pun bazele tulburarilor emotionale. Anxietatea, deprimarea sunt la ele acasa… Si totusi, rareori ne oprim, ci perseveram… Pierdem masura, echilibrul, urmam (incapabili de a spune STOP !) reperele narcisiste propuse de altii … Atingem si depasim limita de siguranta – consideram ca TREBUIE NEAPARAT sa facem fata competitiei, sa fim mai buni si mai buni… (pacat ca nu in sensul propriu al cuvantului) …s.a.m.d…. si alergam spre nicaieri… Se spune ca “mai binele este dusmanul binelui, nu…?”

Utilitatea: Intr-o forma clara si concisa intelegem ce avem de facut, daca dorim sa iesim cu bine din acest haos pe care, intr-un fel, noi l-am creat (nu doar noi ca si indivizi, ci omenirea in ansamblul ei).

  Reveniti va rog, recititi mesajul parintelui Iosif din cele trei perspective (realism, logica si utilitate) indiferent de paradigma din care priviti lucrurile : indiferent daca acest virus a suferit o mutatie naturala sau este unul rezultat in urma ingineriei genetice, indiferent unde s-a intamplat aceasta, indiferent cine sunt autorii, indiferent daca intentiile au fost pozitive sau nu… indiferent de toate acestea, natura ne-a aratat ca am facut multe greseli. In urma lor, oamenii s-au imbolnavit si inca se imbolnavesc, au murit si inca vor muri indiferent de etnie, de religie, de status socio-economic ,poate pentru ca, in esenta, suntem doar oameni … Iar aceasta este o realitate, nu o interpretare !

Concret:

Ce sta in puterea noastra :

  Sa renuntam, macar in parte , la micile arogantele individuale si sa invatam lectia solidaritatii . Este poate pentru prima data cand oamenii incep sa inteleaga ca pericolul este global. Virusul nu alege ! Ori ne va fi bine tuturor, ori niciunuia. Distantarea sociala, izolarea pot fi motive de insingurare sau de regasire. Pastrarea calmului, trairea proiectelor personale si echilibrarea balantei prin autogenerarea unor emotii pozitive sunt strategii eficiente de mentinere a echilibrului psihic (vezi articolele Prof.Mircea Miclea – www.edupedu.ro  – “Arta de a trai in vremuri de criza” si “Fetele singuratatii”).  

  Atentie, totusi: o relaxare excesiva ar putea fi  mai periculoasa acum decat o stare fireasca de ingrijorare, de preocupare suficienta pentru a ne feri de pericol si a rezolva problemele la nivelul fiecaruia dintre noi.

  Ajutor psihologic de specialitate puteti gasi, in aceste momente dificile, oferite gratuit, pe platformele : www.depreter.ro si www.paxonline.net. de catre Cognitrom.

   –Ceea ce nu  putem noi controla:

  Da, nu vom putea controla 100 % evitarea pericolului, indiferent ce am face. Tot va ramane un procent de neprevazut… Si atunci este bine sa avem credinta intr-o forta superioara noua, o forta a binelui care guverneaza Universul, o forta a Naturii care va restabili , putin cate putin, echilibrul pierdut.

  Parafrazandu-l pe Mercury : “In apararea noastra, ce a ramas de spus ?/ Toate greselile comise trebuie acceptate azi / Nu este usor acum, stiind cand au inceput /  In timp ce lumea ce-o iubim se destrama…”… “Cum putem incerca sa indreptam greselile ?”(In “In My Defense”)

   Sunt doar un psiholog, cu un mesaj pentru voi :

  Cu calm si o interpretare corecta a situatiei, putem transforma aceasta drama colectiva intr-o mare lectie de viata ! Avem sansa de a ne reseta, fiecare dintre noi (sau nu!…este o alegere personala) astfel incat viata noastra sa fie mai buna si mai plina de sens. Sau putem pierde si aceasta ocazie… pana data viitoare…


Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *