Doamna psiholog , va multumesc ! Voi fi medic…! Din clasa a VI-a eu stiam ca trebuie sa fiu medic.  Fara ajutorul dumneavoastra nu as fi reusit sa depasesc depresia care ma cuprinsese. M-ati ajutat foarte mult . La inceput am plans dar apoi mi-a trecut…mai plangeam cateodata cand mi se parea ca nu stiu nimic…mi-ati spus ca am voie sa si plang, ca e normal…dar nu mult. Deseori imi veneau in minte vorbele dumneavoastra, le auzeam parca… Am reusit sa parcurg intreaga materie de cateva ori , testele , am luat si pauze  asa cum m-ati invatat, vorbeam cu catelusa, cu florile … Apoi, la examen, psihic am fost intr-adevar foarte bine, chiar nu am avut emotii ! Aceste flori sunt pentru dumneavoastra…

Teo

  De mult voiam sa trec pe la dumneavoastra sa va multumesc …Cu Razvan, ne intelegem acum foarte bine. E parca alt baiat, e foarte bine, are doar un 6 la matematica… Acum stam si negociem…ati avut dreptate : el voia sa mi se impotriveasca mie, eu incercam sa il controlez tot mai mult. Acum discutam totul impreuna. Mi-am dat seama ca este chiar util sa vorbesti cu un psiholog desi, la inceput, mi-a fost putin teama… stiti cum se zice… lumea te barfeste… Mie chiar nu mi-ar fi trecut prin cap ca ii pot face rau, eu ii voiam doar binele. Noi va multumim foarte mult !

Domnul B

  Doamna psiholog, au trecut cativa ani de cand am fost la dumneavoastra la terapie. Va mai amintiti oare de mine ? Pentru ca ceea ce dumneavoastra mi-ati spus imi ajuta si astazi. Cand trec prin momente mai grele , ca asa e viata uneori, ma gandesc la dumneavoastra si inca va aud vorbele... si tonul vocii... Si imi este mai bine… Vreau sa stiti ca nu regret acele sedinte. M-ati ascultat, m-ati incurajat si m-ati invatat multe lucruri. Niciodata nu m-as fi gandit sa privesc lucrurile in acel mod … Mi-au prins tare bine intr-o perioada in care eu chiar nu eram bine deloc . Si cu sotul meu lucrurile stau altfel, atmosfera in familie e mult mai linistita… Va multumesc si va doresc sa aveti parte numai de bine!

Mela

  Doamna Rodica, revin intotdeauna cu drag la dumneavoastra. Stiti prin ce depresie urata am trecut. A fost o perioada ingrozitoare ! Ani de zile… Nu pot spune nimanui cat de cumplit a fost. Dar cand am simtit ca sunt pe marginea prapastiei parca Dumnezeu asa a vrut sa intalnesc doi oameni minunati : pe domnul doctor psihiatru si apoi pe dumneavoastra. Inca din prima sedinta mi-ati inspirat atata incredere incat mi-am recastigat speranta. Atunci mi-ati spus ca o sa ma fac bine, ca depresia va trece si eu v-am crezut ! Din acel moment am inceput sa ma fac bine. Doar ca eu am atatea probleme de sanatate, dupa cum stiti… si ele nu se pot rezolva chiar asa cum mi-as dori … Dar ma rog la Dumnezeu si stiu ca totul va fi bine!

Livi

  Doamna psiholog, atunci cand am ajuns prima data in cabinetul dumneavoastra eram disperat ! Atacurile de panica m-au speriat teribil, nu ma puteam gandi la altceva decat ca sunt foarte bolnav si voi pati ceva foarte rau. Dumneavoastra ati reusit sa imi explicati foarte bine ce se intampla cu mine . Pe mine m-ati convins, mai ales ca stiam ca aveti si o pregatire medicala si asta mi-a dat si mai multa incredere. Sfaturile pe care mi le-ati dat cu privire la medicamente mi-au prins, de asemenea,  foarte bine . Nici un medic nu s-a obosit sa imi si explice situatia mea. Ei doar mi-au prescris medicamentele… si eu, disperat, le inghiteam dar tot rau imi era…. Acum atacurile de panica aproape ca au disparut complet , mai apare cate o senzatie de anxietate, mai rar dar acum nu ma mai sperie… stiu cum sa gestionez situatia. Am redevenit acelasi barbat cu chef de viata de altadata… Va multumesc!

Dan

Pe mine m-au ajutat foarte mult sedintele de terapie cu dumneavoastra! Am inteles multe lucruri despre mine, despre sotia mea, despre casnicia noastra… Nu ma mai simt atat de coplesit de  vinovatie ca inainte.  Stiu ca am gresit, imi pare rau, incerc sa repar ce se mai poate repara dar acum imi dau seama ca nu doar eu am facut greseli … Cand am venit la dumneavoastra nu mai aveam deloc incredere in  mine. Acum ma simt capabil sa o iau de la capat. Niciodata nu mi-a fost frica de un drum nou.  Si acum chiar simt din nou dorinta aceea de a ma bucura de viata, de a iubi … deoarece, pentru mine, o viata lipsita de iubire – chiar daca asta aduce si suferinta - este o viata lipsita de sens. Si chiar nu imi doresc asa ceva…

Adrian