Diagnosticul psihiatric – interpretat corect in cadrul    psihoterapiei

Fiecare dintre noi  am trait, macar o data in viata, o stare de disconfort fizic : o indigestie cu manifestari neplacute abdominale care ne-a imobilizat in casa, o raceala cu frisoane, dureri de gat, tuse si stranut care ne-a tintuit la pat… Stim, din experienta de zi cu zi, care este conduita de adoptat in asemenea situatii –  alimentatie usoara ,repaos la pat, evitarea factorilor care au generat neplacerile.    Am recunoscut simptomele, am incercat probabil cateva pastile pe care le aveam in casa, un ceai medicinal. Daca starile au persistat ne-am prezentat la medic. Dupa consultatie, am plecat cu un diagnostic si o reteta. De cele mai multe ori, in urma tratamentului, in cateva zile, disconfortul cedeaza sau se amelioreaza simtitor.

  Toti am avut, la un moment dat,  experienta unei dureri fizice, mai mult sau mai putin acute, de care am scapat usor sau care ne-a chinuit ceva vreme… O durere, fie ea  dentara, de cap sau de stomac ne poate conduce urgent la farmacie- pentru ameliorarea simptomului- apoi ,daca durerea persista sau reapare, la specialistul in cauza – pentru remedierea de fond a problemei. Medicamentele ,eliberate pe baza unui diagnostic, asociate sau nu cu alte proceduri, vor face ca durerea sa dispara. Uneori cateva pastile pot face “minuni”.

   In cazul disconfortului la nivel emotional, a durerii psihice ,nu prea avem la indemana metode atat de simple, atat de rapide . Sau, chiar daca uneori acestea exista, noi suntem incapabili in acele momente sa le percepem si sa le folosim in avantajul nostru. Iar  vizita la cabinetul medicului psihiatru nu este tocmai prima optiune la care va apela o persoana care traieste, la un moment dat in viata, probleme emotionale.  

  In prima instanta apelam, si in acest caz, la alternative pe care le avem la indemana – poate o pastila cu efect calmant, pentru care nu se cere in farmacie o prescriptie  medicala, o procedura care ne aduce o stare de bine, discutia cu o persoana apropiata sau- de ce nu?- o zi de shopping . Si asteptam…

  Daca avem sansa ca factorii de mediu sa ne fie favorabili este posibil ca , cel putin pentru moment, sa depasim perioada dificila. Doar ca, abordarea de tip simptomatic nu inseamna rezolvarea de fond a problemei. La urmatoarea provocare a vietii, starile negative vor reaparea…

  Abia intr-un final, atunci cand avem impresia ca suntem pe punctul de a pierde  controlul asupra vietii noastre , ne vom face o programare la medicul psihiatru. Acest pas il facem, uneori, dupa ani in care am tot sperat sa ne trezim, intr-o dimineata, “cei care eram odata”…

  Intram in cabinetul medicului psihiatru si ,dupa consultatie, iesim de obicei cu o reteta.

In sfarsit ! Avem diagnosticul, avem o  explicatie”- ne spunem.

  Da, avem un diagnostic  dar ,cu adevarat, avem o explicatie ?

  Intelegem ce ni s-a intamplat, care este cauza dificultatilor actuale si, mai ales, ce avem de facut in procesul recuperarii starii de bine, a starii de sanatate, a echilibrului  emotional? In majoritatea cazurilor, timpul alocat consultatiei psihiatrice este limitat , excluzand posibilitatea ca medicul sa poata oferi o explicatie satisfacatoare, fie ea chiar si una partial ( astazi, o buna parte dintre medicii specialisti apartinand noii generatii, recomanda pacientilor psihoterapia, in completarea tratamentului medicamentos; mai ales pacientilor tineri, care au sanse maxime de recuperare completa din tulburarea mentala).

  In aceasta situatie, fiecare pacient isi va interpreta diagnosticul primit, intr-un mod propriu, in functie de caracteristicile personale si informatiile pe care de detine in domeniul medical.

  Asumarea rolului de bolnav:

     “M-am imbolnavit, am depresie . De aceea ma simteam  atat de rau … ” afirma multi pacienti care tocmai au iesit din cabinetul medicului psihiatru. “Din ce cauza ai facut depresia ?” intreaba apartinatorii sau cunoscutii.  “Pentru ca am avut o perioada foarte grea … ” va fi raspunsul cel mai probabil al pacientului care isi va explica apoi “boala” prin situatiile negative de viata traite . Apoi, si mai abatut, deoarece medicul tocmai  i-a confirmat starea, prin “verdictul”  dat, va merge acasa, resemnat si va incepe sa inghita medicamentele prescrise de catre specialist.

  Aceasta este varianta in care pacientul manifesta complianta la tratament. Rolul de bolnav este asumat 100%, medicatia fiind privita ca unica varianta salvatoare.  Din pacate, de multe ori, pacientul nu primeste alte informatii privind modalitatile complexe care, in paralel cu medicatia, pot  facilita revenirea la starea de sanatate. Cu atat mai mult,  pacientii neintelegand modul in care au ajuns in aceasta situatie dificila,  nu pot gandi  un plan antirecidiva. Acceptarea situatiei si complianta la tratament sunt conditii dorite si utile , nu insa si atitudinea pasiva in care persoana in suferinta doar inghite medicatia, fara a schimba nimic altceva.

Refuzul acceptarii diagnosticului:

  In alte situatii , diagnosticul este greu de acceptat pentru persoana in cauza – aceasta refuzand ,mai mult sau mai putin constient, incadrarea propriei persoane in categoria bolilor mentale , prin urmare,  tratamentul prescris .

   Sau, la fel de frecvent, lipsa compliantei la tratament se datoreaza faptului ca pacientul nu intelege de ce primeste un diagnostic psihiatric daca el “sufera de altceva”… Exprimarea la nivelul corpului fizic a diferitelor probleme emotionale ( numite procese de somatizare) ramane de neinteles pentru pacient si  reprezinta  frecvent motivul neincrederii in diagnostic si a lipsei de aderenta la tratament. Acesti pacienti sunt convinsi ca medicul i-a tratat cu superficialitate, ca nu i-a ascultat in mod autentic, prin urmare, diagnosticul este unul gresit.

   Majoritatea pacientilor, chiar si cei instruiti, reusesc cu greu sa puna cap la cap piesele puzzle-ului care compun imaginea coerenta a problemei. Idei simple, logice sunt greu de inteles in aceste perioade critice.  Si atunci rezolvarea problemei devine  o sarcina extrem de dificila …

  Ce reprezinta, de fapt, diagnosticul psihiatric ?

  Diagnosticul  este esential pentru stabilirea corecta a tratamentului dar si pentru a aduna date utile in planificarea serviciilor de sanatate mentala, cercetarea clinica, informatii privind sanatatea publica, in general .

  Prima tentativa de clasificare a problemelor mentale a fost publicata in anul 1844, de catre Asociatia Psihiatrilor Americani, cu scopul de a imbunatati situatia pacientilor ingrijiti in diferite spitale. Ulterior, dupa al doilea Razboi mondial , au fost elaborate, succesiv, sisteme de clasificare utile specialistilor din domeniul sanatatii mentale. Aceste ghiduri practice de diagnostic si clasificare,  utilizate  astazi, sunt: Manualul de Diagnostic si Clasificare statistica a Tulburarilor Mentale : DSM-5 a Asociatiei Psihiatrilor Americani si Sistemul de Clasificare Internationala a Bolilor :  ICD-10- CM a Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

  Prin urmare, diagnosticul stabilit de catre medicul psihiatru este util specialistului din domeniul sanatatii pentru a stabili planul terapeutic si a avea date privind raspunsul posibil la tratament si prognosticul. Pacientului insa, acest diagnostic- ca atare, “netradus”- nu ii este de foarte mare folos.

       Diagnosticul este vazut de catre pacient ca fiind o cauza a dificultatilor din prezent. In realitate, acest diagnostic reprezinta doar o  denumire data simptomelor, o incadrare intr-un sistem de clasificare. El orienteaza asupra metodelor de tratament dovedite, in urma studiilor stiintifice, a fi utile in recuperare,  si a implicatiilor viitoare.

  Adica, spre exemplu, nu va simtiti rau din cauza depresiei. “Depresia” este denumirea data trairilor dv. negative, gandurilor dezadaptative,starilor fiziologice asociate, comportamentelor de retragere, izolare.

  Insa, cu siguranta, starile depresive au anumite cauze . Mai precis, un ansamblu de factori sunt implicati in desfasurarea tabloului clinic:

  • sunt factori care v-au predispus la aceste stari (acestia tin de persoana dv.)
  • alti factori au precipitat /sau declansat trairile negative
  • exista si factori care au favorizat depresia (factori care apartin mediului exterior)

  In cadrul psihoterapiei vom analiza fiecare dintre  acesti  factori, prin a caror interactiune s-a produs dezechilibrul emotional. Astfel , veti intelege cu adevarat ceea ce traiti si veti avea imaginea clara a ceea ce aveti de facut in viitor .

  In lipsa acestei analize, pacientii pot depune eforturi mari pentru a depasi perioadele critice. De multe ori insa, in locul ameliorarii dificultatilor, aceste eforturi- datorita unei motivatii excesive – accentueaza si  mai mult simptomatologia.

   Perseverenta este o calitate dar prima conditie este sa stim directia in care sa o aplicam.

   A avea “vointa” si a munci din greu intr-o directie gresita este mai mult decat inutil.

  De aceea, atunci cand medicul specialist v-a pus un anumit diagnostic, in urma unei consultatii profesionist  efectuate, este foarte probabil ca acel diagnostic sa reflecte realitatea. Daca totusi aveti indoieli, aveti optiunea unei  a doua opinii medicale de specialitate. Daca cele doua pareri coincid, ar fi bine sa acceptati diagnosticul, fara insa a va focaliza exclusiv pe “eticheta”.

  Puteti insa sa aflati ce reprezinta ,in fond,  acest diagnostic :

  • Care sunt starile emotionale de care doriti sa scapati ?
  • Care sunt gandurile care par sa nu va mai dea pace?
  • Care sunt comportamentele care nu va ajuta?
  • Ce dificultati practice aveti in aceasta perioada? Ce probleme aveti de rezolvat?

  Abordarea detaliata si sistematica a acestor aspecte specifice, care compun de fapt “diagnosticul”, impreuna cu medicatia prescrisa de specialist (daca acesta a considerat-o necesara) vor conduce la sanse maxime de a depasi cu bine orice perioda critica. Dincolo de orice diagnostic…